Standarde si certificari ale afacerilor sustenabile

Sustenabilitatea ori durabilitatea, asa cum le place francofonilor sa o denumeasca , este, deocamdata, o optiune in planificarea unei afaceri. Desigur, exista limitari in privinta mediului, totul fiind in litera legii. Dar, o afacere durabila presupune si alte dimensiuni, decat cele ale respectarii legislatiei privind prezervarea mediului inconjurator. Cu siguranta, insa, va veni destul de curand o vreme in care durabilitatea va deveni obligatorie. Standardele si certificarile nu lipsesc. Facem in aceasta editie o scurta trecere in revista, cunoscut fiind faptul ca pe producatorii romani de alimente nu i-a preocupat prea mult aceasta tema. Nu-i nimic, ii va preocupa. Tocmai de aceea, publicam aceste informatii, pentru a-i pregati, cat de cat, pentru ce-i asteapta.
De la mediu, la echitate sociala + Profit
Standardele de durabilitate si certificari sunt, de obicei, norme si standarde voluntare referitoare la problemele de mediu, sociale, etice si de siguranta alimentara, adoptate de companii pentru a demonstra performanta companiilor sau a produselor din domenii specifice lor. In momentul de fata exista, probabil, pana la 500 de astfel de standarde iar ritmul de introducere a crescut in ultimul deceniu. Tendinta a inceput la sfarsitul anilor 1980, odata cu introducerea etichetelor ecologice si a standardelor pentru alimente organice si alte produse. Cele mai multe dintre ele se refera la calitatea mediului, la echitatea sociala si prosperitatea economica. Un standard include un set de practici sau criterii pentru modul cum ar trebui sa devina durabila o resursa. Acest lucru ar putea acoperi, de exemplu, practici de pescuit responsabile, care nu pun in pericol biodiversitatea marina, sau respectarea drepturilor omului si plata salariilor echitabile pe o plantatie de ceai sau cafea.
Premisa de baza a standardelor de durabilitate este dubla. In primul rand, acestea au aparut in domeniile in care legislatia nationala si globala a fost slaba, dar in cazul carora comunitatea internationala a cerut interventia directa. In al doilea rand, sunt situatiile in care, atat consumatorii, cat si lantului de aprovizionare, inclusiv cel B2B, au dorit sa demonstreze avantajele ecologice sau organice ale produselor lor, inclusiv in dimensiunea lor sociala si de perspectiva. Cu toate acestea, linia dintre standardele de consum si durabilitate B2B se estompeaza, dar devin si mai exigente, certificarile Fairtrade si FSC fiind tot mai cerute pe etichete, de catre consumatori. De exemplu, in ultimii ani, accentul din zona B2B s-a pus pe certificarea Fairtrade, pentru marfuri cum ar fi: uleiul de palmier, soia, fructe de mare de crescatorie, si zahar, initiativele de certificare vizand adoptarea Codurilor de bune practici si de colaborare industriala pre-competitiva. Marile branduri si comerciantii cu amanuntul incep si ei sa incheie angajamente de certificare a intregului lant de aprovizionare conform normelor durabilitatii, mai degraba decat certificarea unei linii de produse sau a unui ingredient.
Organisme de certificare
Incercarile de a aborda problemele cauzate multitudinea initiativelor de certificare au dus la lansarea Statutului Initiativelor Proiectelor Durabile SSI , facilitata de Conferinta Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare UNCTAD si Institutul International pentru Dezvoltare Durabila IISD sub auspiciile Initiativei Marfii Durabile SCI .
Majoritatea standardelor de durabilitate au fost initiate de miscari sociale, cum ar fi Rainforest Alliance, in Statele Unite, si Fairtrade in tarile de Jos. Alte standarde au fost initiate de societati individuale, precum Utz Certified Ahold , Starbucks CAFE Starbucks , si Nespresso AAA Nespresso . Unele standarde au fost lansate de coalitii de firme private, agentii de dezvoltare, ONG-uri, si alte parti interesate. De exemplu, Codul comun pentru comunitatea cafelei 4C , a fost initiat de o alianta a principalelor companii de cafea, inclusiv Kraft Foods, Sara Lee si Nestle, asistate de Agentia Germana pentru Cooperare Tehnica si Dezvoltare GIZ .
Tipuri de standarde si certificari de Durabilitate
Fairtrade: Eticheta Fairtrade a fost dezvoltata la sfarsitul anilor 1980 de o agentie de dezvoltare olandeza, in colaborare cu fermierii mexicani. Initiativa promoveaza viziunea politica a unei economii alternative, vazand abilitarea micilor producatori si imbunatatirea pozitiei lor pe pietele mondiale. Caracteristica etichetei Fairtrade este garantia unui pret minim si o prima sociala care merge la cooperativa, nu la fermieri. Recent, Fairtrade a adoptat obiective de mediu, ca parte a sistemului lor de certificare.
Rainforest Alliance: Rainforest Alliance a fost creata la sfarsitul anilor 1980. Un element cheie al standardului este elaborarea si punerea in aplicare a unui plan detaliat de dezvoltare a unui sistem de management durabil in ferma, astfel incat sa oblige la conservare faunei salbatice. Un alt obiectiv este acela de a imbunatati bunastarea lucratorilor, prin stabilirea si asigurarea mijloacelor de existenta durabile.
Utz Certified: Utz Certified fosta Utz Kapeh a fost co-fondat de Ahold Coffee Company in 1997 si isi propune sa creeze o piata deschisa si transparenta pentru produsele agricole, determinand responsabilitate fata de mediu. Instrumentele includ sistemul de trasabilitate UTZ si Codul de conduita UTZ conservarea biodiversitatii, manipularea deseurilor si a apei de utilizare etc.
Organic: Standardul a fost dezvoltat in anii 1970 si se bazeaza pe normele de baza IFOAM, cea mai importanta, la nivel mondial, pentru miscarea agriculturii ecologice. Standardele IFOAM ofera un cadru de cerinte minime, inclusiv omiterea tratementelor agrochimice, cum ar fi pesticidele si ingrasamintele chimice sintetice. Utilizarea furajelor este, de asemenea, strict reglementata, iar ingineria genetica si utilizarea organismelor modificate genetic OMG sunt interzise.
TrusTea: Codul TrusTea este conceput pentru a evalua performanta sociala, economica, agronomica si de mediu, a producatorilor de ceai, dar si a procesatorilor frunzelor de ceai.
Alte certificari: Alte tipuri de standarde includ scheme sectoriale, cum ar fi: Productia durabila de ulei de palmier RSPO ; Durabilitatea initiativei de certificare a comerciantilor cu amanuntul, GlobalGAP; Private label cum ar fi sustenabilitatea practicilor CAFE Starbucks; Programe nationale, cum ar fi Sistemul Consiliului Irlandez Alimentar quot;Green Origine etc.

infoalimentMAGAZIN

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *