Acest site foloseste cookies.
Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Vezi mai multe detalii
close
Stiri, informatii si noutati din industria alimentara si HoReCa

Alexandru Peligrad:


 


Dacă vorbim de exporturile de sucuri ale României, vorbim în special de exportul de suc de mere, în condițiile în care, în 2011 spre exemplu, acesta a avut o pondere valorică de circa 91% în totalul exporturilor de sucuri ale României, cu o valoare de 10,7 milioane de euro, dintr-un total al exporturilor de sucuri de fructe și legume de 11,8 milioane de euro.


 


Pe trend ascendent


 


Deși balanța comercială a României la capitolul sucuri din legume și fructe a fost una net deficitară în 2011, după cum ne-o arată datele Centrului Român pentru Promovarea Comerțului și Investițiilor Străine, cu exporturi de 11,8 milioane de euro și importuri de 30,4 milioane de euro (-18,6 milioane de euro), sucurile de mere luptă din greu la echilibrarea acesteia, contribuind cu un excedent de 9,224 milioane euro, excedent ce rezultă dintr-un export de 10,7 milioane de euro (în 2011) și un import de 1,4 milioane de euro (în 2011), conform informațiilor pe care ni le furnizează instituția amintită.


 


Exporturile de suc de mere au cunoscut un declin sever în primii ani care au trecut de la intrarea României în UE, de la 26,47 milioane euro în 2007, la 5,37 milioane euro în 2009, pentru a beneficia ulterior (2010-2011) de o revenire până la un nivel de 10,2 milioane euro, respectiv 10,7 milioane euro. În 2011, nivelul exporturilor s-a aflat doar la 40%, comparativ cu 2007.


 


Evoluția negativă a exporturilor românești de sucuri de mere se explică prin dispariția marilor livezi după 1989, prin decăderea sistemului de cercetare pomicolă, prin faptul că nu sunt disponibile cantități care să asigure nevoile marilor importatori pentru tot timpul anului. Totodată restrângerea exporturilor românești de sucuri de fructe a urmat și trendul mondial, în perioada 2007-2008 existând un puternic recul al cererii pentru acest produs, la nivel global, pentru ca ulterior cererea să urmeze un trend ascendent. În cazul României restrângerea valorii exporturilor de sucuri de fructe s-a făcut cu un ritm mediu anual de 15%, pentru intervalul 2007-2011, față de un ritm mediu anual de scădere a cererii de doar 4% înregistrat de piața mondială, fapt care reflectă atât dificultățile specifice pieței interne (de a asigura o ofertă mai generoasă), cât și prin dificultățile existente pe piața internațională. Prin urmare, poziția țării noastre la nivel mondial, în topul exportatorilor de suc de mere s-a deteriorat.


 


Importăm suc mai scump


 


România ocupă locul 20 în topul exportatorilor mondiali de suc de mere și o pondere de 0,4% în comerțul mondial cu acest produs, conform datelor oferite de raportul Potențialul de Export al României – Mere și Suc de mere, elaborat de Centrul Român pentru Promovarea Comerțului și Investițiilor Străine. Principalele piețe pe care sunt exportate sucurile de mere românești sunt Germania (40% din totalul exporturilor românești de suc de mere), Austria (32%) și Ungaria (22,6%). Cantitativ, România a exportat în 2011, 6.111 tone de suc de mere și a importat 781 tone.


 


Prețul la care România a reușit să exporte suc de mere a fost în medie de 1,75 euro/kg, în vreme ce prețul mediu de import a fost ușor superior, respectiv de 1,87 euro/kg. Cele mai scumpe importuri au fost cele de 6 tone de sucuri de mere aduse din Austria și Belgia la un preț de 3 euro/kg, în vreme ce piețele pe care România a putut să-și valorifice sucurile de mere la cel mai bun preț au fost Moldova (2,41 euro/kg pentru cele 65 de tone exportate) și Austria (2,05 euro/kg pentru cele 1.176 de tone exportate).


 


Un fapt cu adevărat remarcabil este acela că România reușește să exporte pe piețe ale unor țări care ocupă un loc mai bun decât țara noastră în topul mondial al exportatorilor, comparativ cu România. Astfel, Polonia ocupă locul 2 în topul mondial al exportatorilor, Austria locul 3, Germania locul 5 și Ungaria locul 10.


 


Productivitatea a crescut în ultimii ani


 


Potențialul de export al României este unul foarte mare având în vedere că România ocupă locul 15 în lume la suprafața cultivată cu mere și doar locul 21 la producția de mere. Acest ”decalaj” arată că productivitatea României în ceea ce privește producția de mere, poate să cunoască îmbunătățiri în următorii ani. De altfel, rezultatele anilor 2007-2011 arată o creștere cu 25% a producției de mere, în condițiile unei scăderi cu circa 10% a suprafețelor livezilor cu meri.


 


Totuși, o creștere a exporturilor de sucuri de mere ar putea să se producă și prin creșterea influenței componentei valorice, în sensul ca exportatorii români să obțină un preț mai bun pentru propriile produse, în condițiile în care producția de mere românească este mai puțin chimizată (și datorită lipsei resurselor financiare). Ar trebui însă, la nivelul Ministerului Agriculturii să existe o strategie de promovare a mărului românesc.


 


Primul pas al elaborării acestei strategii este însă acela de a se decide dacă România se va îndrepta preponderent spre o producție ecologică de fructe, opțiune mai puțin productivă cantitativ, dar nu și valoric sau spre o productivitate mai mare a livezilor de meri, caz în care ar trebui ca programele de sprijin ale fermierilor să vizeze o creștere a mărimii medii a unei exploatații agricole și a gradului de mecanizare al acesteia.


   


          Una dintre problemele cu care se confruntă producătorii români de mere și sucuri de mere este aceea că în general, cantitățile produse sunt mici și oferite sezonier. Trendurile existente la nivel mondial par a oferi producătorilor români de sucuri de fructe o serie de oportunități. Una dintre acestea este nișa sucurilor de fructe obținute prin presare, procedeu care spre deosebire de cel al centrifugării sucul își păstrează mult mai bine enzimele, nutrienții și mineralele.


 


Potrivit tehnologiilor actuale, sucul proaspăt de fructe și legume se poate obține prin “zdrobire și presare” și prin ”tăiere și centrifugare” – primul proces fiind unul lent și rece, iar cel de al doilea “rapid și cald”. Adoptate de multe “staruri”, sucurile de fructe și legume presate au început să aibă o tot mai mare căutare, astfel că, în ultimul deceniu în toate marile metropole ale lumii au apărut “baruri” dedicate exclusiv producerii de sucuri prin presare – într-o gamă aproape infinită de cocktailuri în care sunt amestecate fructe cu legume. Inițial aceste baruri cumpărau ele fructele și legumele. Cum însă depozitarea fructelor și legumelor presupunea spații mult mai mari și deci cheltuieli mai mari, la ora actuală, cea mai mare cantitate de sucuri vândute în aceste locații au devenit sucurile deja “îmbuteliate” de producător (cel mai adesea chiar de fermier).


 


În plus, în cazul acestor sucuri, nu contează aspectul fructului, ci doar calitățile gustative și compoziția în elemente bune pentru sănătate, fapt îi favorizează mult pe producătorii români, ale căror fructe pătate, lovite, mici, recunoscute pentru gustul lor, vor fi de această dată apreciate la adevărata lor valoare. Piața caută furnizori din întreaga lume și orice cantitate oferită este imediat preluată de cineva, iar formele de interacțiune între producători și cumpărători sunt facilitate de internet. O astfel de piața electronică accesibilă și producătorilor români este Pressed Juice Directory, platformă web, care urmărește să “pună pe hartă” toate locațiile și furnizorii de sucuri presate din lume . Pe hartă s-au înscris până acum producători din SUA, Canada, Marea Britanie, Franța și chiar și… Liban. De ce nu ar fi și din România?


 


”Rețeta” sucului -  una din cheia succesului


 


O afacere în domeniul producerii de sucuri de fructe (bio) nu este însă foarte ușoară, presupunând existența unui capital inițial pentru realizarea investiției (linia de producție), precum și a unui capital de lucru. Practic, afacerea nu funcționează decât trei luni pe an, în perioada septembrie – noiembrie, pentru că iarna merele se usucă și nu mai au umiditate. Toamna sunt făcute majoritatea cheltuielilor când are loc achiziționarea merelor (fructelor) și a ambalajelor, după care banii sunt imobilizați până la momentul vânzării produsului finit (sucul).


 


Nu în ultimul rând, este vorba și de e o afacere complet nouă pentru industria alimentară din România, fapt care produce ”dureri de cap” în special atunci când trebuie să găsești personal specializat. În România nu găsești specialiști (ingineri pentru industria alimentară) pentru domeniul sucurilor, pentru că în facultate studenții sunt pregătiți în general pentru cele trei industrii de bază: lapte, carne și panificație.


 


Pe de altă parte succesul depinde și de inspirație. Astfel, fiecare producător poate să producă o rețetă proprie de suc de mere, obținută prin prelucrarea unui anumit soi de mere sau prin combinarea mai multor soiuri, fiecare cu caracteristici gustative specifice (mai dulce, mai acrișor etc.). De asemenea, producătorul va trebui să se decidă dacă  este mai avantajos pentru el să-și deschidă afacerea mai aproape de furnizori (regiunile cu o densitate mai mare a livezilor) sau mai aproape de piață (dacă dorește o distribuție mai rapidă a produsului finit).


 


CASETA 1:


 


În cazul României restrângerea valorii exporturilor de sucuri de fructe s-a făcut cu un ritm mediu anual de 15%, pentru intervalul 2007-2011, față de un ritm mediu anual de scădere a cererii de doar 4% înregistrat de piața mondială, fapt care reflectă atât dificultățile specifice pieței interne (de a asigura o ofertă mai generoasă), cât și prin dificultățile existente pe piața internațională.


 


CASETA 2:


 


Prețul la care România a reușit să exporte suc de mere a fost în medie de 1,75 euro/kg, în vreme ce prețul mediu de import a fost ușor superior, respectiv de 1,87 euro/kg.


 


CASETA 3:


 


Piața caută furnizori din întreaga lume și orice cantitate oferită este imediat preluată de cineva, iar formele de interacțiune între producători și cumpărători sînt facilitate de internet. O astfel de piața electronică accesibilă și producătorilor români este Pressed Juice Directory, platformă web, care urmărește să “pună pe hartă” toate locațiile și furnizorii de sucuri presate din lume .


 

Alte articole recomandate:

Lanțul german de hipermarketuri Kaufland, liderul pieței locale de comerț, a lansat două mărci proprii – K-Bio și K-Take – dedicate produselor bio și respectiv vegetariene. Sub cele două mărci sunt realizate peste 70 de produse ecologice, vegetariene și vegane, potrivit oficialilor comapniei. Compania are mai multe mărci private, cea mai importantă fiind K-Classic. Avanatajul acestor produse este faptul că au un preț cu până la 30% mai mic decât cele de brand. Produsele [...]
Retailerii care au avut creșteri anul trecut și-au extins rețeaua de magazine, însă valoarea medie a bonului plătit de clienți a scăzut, a declarat la ZF Live Gabriel Pavel de la RBC, cea mai mare companie de instalat POS-uri în retail. „Dacă facem comparație magazin pe magazin, consumul nu crește, pentru că valoarea bonului a scăzut în comparație cu anul trecut. Retailerii care au beneficiat de creșteri și-au extins rețelele și automat și cantitatea de produse [...]
O familie din comuna Posești, județul Prahova a investit în 2010 o mică avere pentru a reînvia renumitele livezi Zeletin. Sucul obținut din merele ionatane este acum la mare căutare și a ajuns să fie comercializat nu doar în magazinele bio din județ, dar și într-un mall din București.   Au început în 1992 cu mezeluri și prelucrarea cărnii, dar, din 2010, familia Bocănescu și firma Domidene Com SRL au deci [...]
Davino, controlat de omul de afaceri Dan Bălaban și oenologul Bogdan Costăchescu, deține peste 70 de hectare de viță-de-vie în proprietate și mai are alte 16 hectare în arendă. Cifra de afaceri pe cele trei firme ale grupului a fost de 2,5 milioane de euro în 2013. România are aproximativ 180.000 de hectare cultivate cu viță-de-vie, din care doar aproximativ 50.000 sunt în circuitul comercial. Antreprenorul Dan Balaban, care controlează producă­torul de vinuri [...]
(Mediafax) Bioagricultorii au dezvăluit că un produs ecologic poate fi identificat prin trei elemente de pe etichetă, recomandând cumpărătorilor să le verifice de fiecare dată pentru a nu achiziționa produse falsificate care îi pot pune în pericol. "Pe orice etichetă de produs ecologic se găsesc, obligatoriu, trei elemente de identificare care certifică dacă este bio. Astfel, avem sigla <<a.e.>> (agricultură ecologică), iar sub ea se află un număr, care este ce [...]
(Agerpres) Producătorii harghiteni întâmpină dificultăți în a găsi referințe documentare despre vechimea rețetelor folosite pentru produsele tradiționale, având în vedere faptul că procedurile privind atestarea acestora s-au modificat. Consilierul DADR Harghita, Gyorgy Erzsebet susține că potrivit vechilor proceduri în județ s-au înregistrat 17 operatori economici, cu 47 de produse atestate ca fiind tradiționale. Acestea sunt dintre cele mai diverse, [...]
(Agerpres) Asociația Operatorilor din Agricultura Ecologică – Bio-România propune autorităților implementarea Taxei pe Valoare Adăugată (TVA) denumită sugestiv “verde” pentru produsele agroalimentare românești, prin care se dorește ca nivelul cotei să fie direct proporțional cu gradul de poluare asupra mediului. “Dorim ca România să preia inițiativa implementării proiectului ‘TVA Verde’ în domen [...]
Interesul pentru produsele agricole românești bio este reflectat și de participarea la Expoziția internațională INDAGRA 2014 a unor firme străine interesate de dezvoltarea unor relații pe termen lung cu fermierii români. Astfel, prin prezența la INDAGRA 2014, Bioland Markt GmbH & Co, cea mai mare firmă germană de gen, care achiziționează pentru piața din Germania materii prime din țări europene direct de la producătorii din [...]

 

Conferinta Meat Milkk 2019
Meat Milk TV
infoALIMENT MAGAZIN