Acest site foloseste cookies.
Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Vezi mai multe detalii
close
Stiri, informatii si noutati din industria alimentara si HoReCa

Alexandru Peligrad:


 


Producția totală de fructe de pădure a României, obținută de pe suprafețe cultivate s-a cifrat în ultimii zece ani la circa 26.000-27.000 tone anual, cu un maximum înregistrat în 2006 (28.500 tone) și un minimum înregistrat în 2007 (de 23.300 tone), deși, față de anul 2006, suprafața cultivată crescuse cu 341 ha, se arată în Studiul ”Potențialul de export al României – Fructe de pădure” realizat de Centrul Român pentru Promovarea Comerțului și Investițiilor Străine.


 


Căpșunele, locul I la procesare


Principalele fructe de pădure cultivate în România sunt căpșunele, cu o pondere în total de 71-81% și o pondere de 73-78% în total suprafață cultivată. În prezent, ele sunt cultivate pe o suprafață de 2.664 ha, obținându-se o producție de circa 21.500 tone, ceea ce plasează România pe locul 20 în lume, din punctul de vedere al suprafețelor cultivate și pe locul 26 în lume din punctul de vedere al producției. În 2010, căpșunele se situau pe locul 9 la suprafața cultivată și pe locul 10 la cantitatea produsă, în topul fructelor cultivate în România.


 


Comparativ cu anul 1989, producția de căpșune a scăzut la circa 55%, minimul fiind atins însă în prima parte a anilor '90, când producția de căpșune a României ajunsese la un nivel de circa 5.000-6.000 tone pe an. Peste 70% din producția de căpșuni a României se obține în județul Satu Mare.


 


Începând cu 1996, au demarat o serie de programe de dezvoltare a producției de căpșuni mai întâi în județele Argeș și Vâlcea, ulterior (din 2004) în județele Arad și Bihor și apoi (din 2008), în Moldova (în special în județele Vaslui, Botoșani și Suceava). Suprafețe însemnate, cultivate cu căpșuni se află în prezent și în județele Sălaj și Mureș. Producția de căpșune se consumă în special pe piața internă, la export mergând între 2 tone (în 2003) și 687 tone (în 2005). O mare parte din consumul intern de căpșune al României este acoperit însă de importuri, care la nivelul anului 2011 s-au ridicat la nivelul de 5.453 tone, ceea ce echivalează cu o sumă de 2,651 milioane USD.


 


Afine, dar nu în afinată!


 


Urmează ca importanță afinele, cu o pondere de 7-9% atât din punctul de vedere al producției, cât și din punctul de vedere al suprafeței cultivate. Culturile de afin se întindeau pe o suprafață de peste 400 de ha înainte de 1989, pentru ca, în prezent, suprafața cultivată să fie de circa 280 ha. În anul 2010, afinele se situau pe locul 13 atât la suprafața cultivată, cât și la cantitatea produsă (pe suprafața cultivată), în topul fructelor cultivate în România, după cum se menționează în studiul arătat. Potrivit FAOSTAT, în 2010, România ocupa locul 8 în topul mondial al producătorilor de afine și locul 10 în topul țărilor cultivatoare de afini.


 


Zmeurul, o cultură importantă în trecut, se mai cultivă în prezent pe doar 15 ha, față de circa 100 ha, în urmă cu șase ani. În anul 2010, zmeura se situa pe locul 16 la suprafața cultivată și pe locul 15 la cantitatea produsă în topul fructelor cultivate în România. Potrivit FAOSTAT, România ocupa locul 36 în ierarhia țărilor cultivatoare (după suprafața cultivată) și locul 39 după producția realizată (obținută în cultură, nu și în flora spontană).


 


Coacăzele se cultivă pe o suprafață de circa 50 ha, producția obținută variind însă foarte mult: 19 tone în 2010, față de 115 tone în 2006, cantitate obținute pe aproximativ aceeași suprafață. În topul mondial, cu cele 50 de ha de cultură, România se află pe locul 25, iar din punctul de vedere al producției pe locul 32 (cu cele 19 tone). Se cultivă în special coacăz negru și mai puțin coacăz alb sau roșu. Județele Argeș, Dâmbovița, Vâlcea, Brașov, Mureș, Maramureș, Bistrița-Năsăud și Suceava.


 


Cu o suprafață cultivată cuprinsă între 80 și 90 ha în România se obține o producție de circa 360-400 tone merișoare. Cele 360 tone produse în anul 2010 au asigurat României un loc 7 în topul mondial al producătorilor și un loc 14 în topul național al culturilor de pomi și arbuști fructiferi.


România se află pe locul 25 în lume și pe locul 33 în lume la producția, respectiv suprafața cultivată cu alte fructe de pădure (mure, cătină, măceșe, porumbe, etc.) , cu o producție de 2.400 tone, cultivate pe o suprafață de 320 ha. În topul național, produsele catalogate alte fructe de pădure ocupă locul 12 în rândul celor mai cultivate fructe.


 


Fructele obținute din flora spontană sunt mult apreciate la export


 


Pentru a obține însă producția totală de fructe de pădure a României va trebui să adăugăm la cantitățile cultivate și cantitățile de fructe de pădure obținute din flora spontană. Statisticile nu sunt însă foarte exacte în privința acestor cantități, pentru ultimii ani, în condițiile în care Institutul Național de Statistică, începând cu anul 2011, a exclus dintre indicatorii raportați cu privire la producția silvică, producția de fructe de pădure.


 


Conform comunicatelor INS pentru perioada 2006-2010, cantitatea de fructe de pădure recoltate din pădurile României se ridică la 4.587-6.849 tone anual, astfel că, producția totală de fructe de pădure a României ajunge la o valoare de 30.000-35.000 tone anual. Având în vedere un preț mediu pe tonă de circa 4.000 de euro la exportator și vânzătorul final, se ajunge la o valoare anuală a pieței fructelor de pădure de circa 120-140 de milioane de euro anual.


 


Cele mai mari diferențe, comparativ cu producțiile obținute din culturi, se obține la zmeură și la alte fructe de pădure (măceșe, cătină, mure, porumbe etc.). Astfel, față de o producție de 31 de tone de zmeură de cultură, din flora spontană România obține o cantitate anuală de peste 2.000 tone de zmeură, iar la producția de alte fructe de pădure față de cele 2.400 tone obținute din culturi, România obține per total o cantitate anuală de alte fructe de pădure de peste 4.500 tone.


 


Spre exemplu, din pădurile Romsilva, instituție ce gestionează suprafața totală a fondului forestier proprietate publică a statului, reprezentând aproximativ jumătate din fondul forestier național (3.245.204 ha la data de 31.12.2012) s-au obținut, în 2011, 237 de tone de zmeură (restul, până la cele 2.000 de tone provenind din cultură și din flora spontană administrată de ocoalele silvice private). Situația este asemănătoare și în ceea ce privește afinele, unde o importantă cantitate este obținută din flora spontană, fapt care are loc și la capitolul alte fructe de pădure. Spre exemplu, în anul 2011, din pădurile Romsilva s-au recoltat 761 tone de afine, 133 tone de mure, 795 tone de cătină, 3.742 tone de măceșe etc. De altfel, anual Romsilva, obține anual circa 10-11 milioane de euro din comercializarea de fructe de pădure, ceea ce din punct de vedere cantitativ echivalează cu circa 5.000 tone de fructe de pădure recoltate anual. Din cele 10 milioane de euro, Romsilvei îi rămân în final circa 4-5 milioane de euro, diferența cheltuindu-se pe plata culegătorilor.


 


Peste 80% din recolta de fructe de pădure obținută din flora spontană este livrată la export în țări precum Germania, Austria, Italia, Danemarca, Franța etc. Recolta de fructe de pădure obținută în acest fel este prețuită de străini mai ales pentru gustul și parfumul ei aparte. Aroma fructelor de pădure obținute din flora spontană este de trei ori mai puternică decât cea a fructelor de cultură. În plus, acestea sunt în întregime produse bio care nu știu ce este îngrășământul ori pesticidele. În străinătate, ele sunt folosite ca arome în mâncarea pentru bebeluși, la fabricarea de produse bio (bomboane, prăjituri etc.), în medicină, cosmetică sau în industria băuturilor rafinate alcoolice sau non-alcoolice.


 


Una din cele mai importante firme exportatoare de fructe de pădure este firma Ecofruct din Târgu Mureș, deținută de Dorin Dogaru, care exportă anual cantități de 4.000-5.000 de tone, cum s-a întâmplat în 2011. Una din marile probleme ale domeniului este reprezentată de lipsa unor capacități proprii de procesare, fapt care ar genera pentru exportatorii români cifre de afaceri de 3-4 ori mai mari decât în prezent, prin livrarea la export sau pe piața românească a produselor procesate. Principala piedică pentru realizarea unui astfel de deziderat este lipsa banilor pentru investiție.


 


Conform Studiului ”Potențialul de export al României – Fructe de pădure” realizat de Centrul Român pentru Promovarea Comerțului și Investițiilor Străine, balanța comercială cu fructe de pădure a României este negativă. Principalele fructe de pădure importate sau exportate sunt afinele, căpșunele și zmeura. Se importă cantități însemnate de căpșune. Pentru afine, balanța comercială se înclină semnificativ în favoarea exporturilor, rezultând un surplus de 1,857 milioane USD în 2011. În cazul zmeurei, balanța comercială a evoluat de la un sold puternic pozitiv la unul ușor negativ în ultima perioadă (2009-2011). Este de remarcat că, în ultimii ani, România a importat câteva zeci de tone de zmeură, în special în perioada în care zmeura nu este produsă în țara noastră, ceea ce indică o creștere a preferințelor pentru consumul acestui fruct, pentru un anumit segment de clientelă (educat și cu posibilități materiale peste medie), segment ce apreciază calitățile respectivului fruct.


 


 


 


Producția unor fructe de pădure din punct de vedere valoric (mii USD)


2011  2010  2009  2008  2007 


 


Mure           6.0815.5725.9465.6205.063


Zmeură                 91      60      93      33      4.257


Căpșune     25.665        29.092        29.818        28.819        22.390


Sursa: FAOSTAT         


 


Producția de fructe de pădure obținută din flora spontană a României (tone)


2006  2007  2008  2009  2010


6.534          6.447 4.587         4.8256.849


Sursa: INS


 


Începând cu 1996, au demarat o serie de programe de dezvoltare a producției de căpșuni mai întâi în județele Argeș și Vâlcea, ulterior (din 2004) în județele Arad și Bihor și apoi (din 2008), în Moldova (în special în județele Vaslui, Botoșani și Suceava). Suprafețe însemnate, cultivate cu căpșuni se află în prezent și în județele Sălaj și Mureș.


 


România se află pe locul 25 în lume și pe locul 33 în lume la producția, respectiv suprafața cultivată cu alte fructe de pădure (mure, cătină, măceșe, porumbe, etc.) , cu o producție de 2.400 tone, cultivate pe o suprafață de 320 ha. În topul național, produsele catalogate alte fructe de pădure ocupă locul 12 în rândul celor mai cultivate fructe.


 


Una dintre marile probleme ale domeniului este reprezentată de lipsa unor capacități proprii de procesare, fapt care ar genera pentru exportatorii români cifre de afaceri de 3-4 ori mai mari decât în prezent, prin livrarea la export sau pe piața românească a produselor procesate. Principala piedică pentru realizarea unui astfel de deziderat este lipsa banilor pentru investiție.


 


 


 

Alte articole recomandate:

Maturarea și învechirea vinului sunt potențial capabile de a îmbunătăți calitatea vinului. Aceasta deosebește vinul de majoritatea bunurilor de consum. Reacțiile chimice complexe în care sunt implicate zaharuri, acizi și compuși fenolici, de exemplu taninuri, modifică aroma, culoarea și gustul într-un mod care poate fi mai plăcut pentru consumator. Abilitatea unui vin de a se matura și învechi este influențată de mai mulți factori, inclusiv de soiul de [...]
Un lucru este sigur: Consumatorii care caută aventuri pentru papilele lor gustative sunt din ce în ce mai mulți, iar tendința se consolidează. Tocmai de aceea, sectorul procesării alimentelor trebuie să țină pasul. Dar, care sunt celelalte tendințe? Innova Market Watch a realizat un studiu care răspunde acestei întrebări. Top Ten Tocmai pentru a face față mai bine solicitărilor venite din partea consumatorilor, Innova Market Watch a analizat o sumedenie de [...]
Asemănătoare, la origini, cu o grăsime groasă (nealcoolică, dar foarte hrănitoare), berea este o băutură slab alcoolizată, a treia ca popularitate mondială, după apă și ceai. În prezent, 20.000 de sortimente de bere sunt produse în lume, folosindu-se 180 de modalități de îmbuteliere. Dintre acestea, berea normală, pils, amară, slab alcoolizată, neagră și crema de bere susțin topul.   De unde vine, încotro se îndreaptă?   Berea se înscrie [...]
Procesatorii de carne din România au făcut exporturi în primele nouă luni ale anului de 82 de milioane de euro, în creștere cu o treime față de perioada similară anterioară, 99% din valoarea livrărilor fiind concentrată pe spațiul intra-comunitar, potrivit datelor Eurostat. Exporturile de preparate din carne sunt și un record al ultimilor zece ani. Marele boom a venit în ultimii șapte ani, în acest interval afacerile din străinătate ale procesatorilo [...]
Aluatul fraged, un aluat nedospit, este format dintr-o masă compactă, densă, care devine fraged-sfărâmicios, după coacere. Din punct de vedere caloric, are valoare energetică ridicată, datorită glucidelor din zahăr și amidonului din făină. Pe lângă materiile prime cu valoare energetică, în compoziția aluatului fraged intră proteinele din ouă și lapte.   Caracteristici generale   Preparatele de cofetărie au la bază aluaturi modelate ca atare sau în asociere [...]
Acrilamida se formează în mod natural în multe alimente de origine vegetală bogate în amidon în timpul tratamentului termic la temperaturi ridicate, ca parte a procesului de îmbrunare. Deși prezența acrilamidei a fost descoperită în alimente abia în 2002, de un grup de cercetători suedezi, ea a fost prezentă în hrană de când oamenii au folosit coacerea, frigerea sau prăjirea ca metode de preparare a alimentelor. În prezent, se lucrează [...]
Prof. univ. dr. ing. Maria TURTOI Universitatea Dunărea de Jos din Galați:   Laptele de capră are câteva avantaje în comparație cu laptele de vacă: este mai puțin alergen, omogenizat natural, mai ușor digerabil, produce mult mai rar intoleranță la lactoză și este superior din punct de vedere biochimic și termodinamic. Consumat de mii de ani, revine în atenția omului și este tot mai apreciat, fiind folosit atât proaspăt, cât și sub forma multor produse [...]
Dupa cum informeaza businesswire.com, la jumatatea acestui an, compania americana Gyrotron Technology a depus o cerere pentru Brevet provizoriu referitor la o tehnologie revolutionara care ar rezolva problema contaminarii carcaselor de carne, dar si a pestelui care ar urma sa intre in procesul de fabricatie. In esenta ei, tehnologia Gyotron, care se inscrie in linia prelucrarilor termice, se bazeaza prin conceperea unui dispozitiv care foloseste fizica plasmei si reactia la fuziune. In teste, [...]

 

Conferinta Meat Milkk 2019
Meat Milk TV
infoALIMENT MAGAZIN