Acest site foloseste cookies.
Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Vezi mai multe detalii
close
Stiri, informatii si noutati din industria alimentara si HoReCa

finantare


Finanțarea prin operațiunea de factoring se poate dovedi o alternativă pentru unele firme, mai ales în perioade ca cea din prezent când accesul la schemele de finanțare tradiționale a fost drastic restrâns prin reglementări ale BNR, dar și prin politicile proprii ale băncilor comerciale.


 


Piața creditelor a crescut


 


Acest fapt este dovedit și de numărul din ce în ce mai mare de companii care apelează la această modalitate de a obține lichidități. Astfel, în timp ce piața creditelor pe termen scurt oferite companiilor a crescut în 2011 cu 10%, piața de factoring din România a înregistrat o creștere de 43,5%, atingând un volum record de 2,58 miliarde de euro, echivalentul a 2% din PIB ne arată datele Asociației Române de Factoring (ARF). Față de 2010, factoringul intern a avut o creștere de 49,5%, în timp ce factoringul extern (de export și import) a crescut cu 25,5%.


Creșterea pe piața factoringului din România a continuat și în 2012, piața atingând o valoare de 2,9 miliarde euro (+15,46% față de 2011), conform datelor prezentate de EUF (Asociația Europeană de Factoring și Finanțare Comercială).


 


Elementele principale


Contractul de factoring sau facturaj este definit în general ca vânzarea creanțelor unei firme, la un preț redus (70-85% din valoarea creanței), către un factor care își asumă apoi riscul de credit al debitorilor cedați. Contractul de factoring poate fi privit și ca un contract comercial de creditare. Doctrina în acest sens este vastă, iar problema nu este pe deplin lămurită.


 


Părțile în contractul de factoring sunt: Factorul care este o instituție specializată, care, în schimbul unui preț, plătește în avans sau la scadență Aderentului contravaloarea creanțelor cesionate considerate eligibile, în limita plafonului acordat și, subrogându-se în drepturile acestuia, urmează să încaseze creanțele al căror proprietar a devenit, de la Debitorii Cedati; Aderentul - clientul factorului, cel care transferă acestuia drepturile pe care le are asupra creanțelor rezultate din relațiile sale comerciale cu Debitorul Cedat; și Debitorul Cedat - cumpărătorul/beneficiarul (importatorul) bunurilor și/sau serviciilor Aderentului, bunuri și/sau servicii care stau la baza creanțelor cesionate de către Aderent Factorului. Debitorii trebuie acceptați de Factor în vederea derulării prin factoring a relației sale cu Aderentul.


 


Aderentul urmărește să-și încaseze prețul facturilor înainte de termenul de scadență, iar factorul urmărește să obțină un beneficiu, de regulă un anumit procent din facturile pe care le decontează în avans (15-30% din valoarea facturii/facturilor).


 


În activitatea de factoring, ia parte și beneficiarul (clientul) care va fi notificat că trebuie să plătească factura la scadență factorului.


Companiile de factoring se mai ocupă și de administrarea și managementul facturilor clienților, precum și de asigurări împotriva riscurilor de neplată a debitorilor.


 


Tipuri de factoring


 


Putem clasifica factoringul în mai multe tipuri. O primă clasificare împarte factoringul în intern și internațional în funcție de tipul companiei debitoare. Factoringul intern este vânzarea către un terț (Factor) de creanțe deținute de o companie rezidentă asupra unei alte companii rezidente, în vreme ce în cazul factoringului internațional are loc vânzarea de creanțe de către un exportator către un terț (Factor de Export), cu scopul de a obține finanțare sau alte servicii incluse în pachetul de factoring.


 


O altă clasificare împarte factoringul în factoring cu regres și fără regres în funcție de partea care își asumă riscul neplății facturii. În cazul factoringului cu regres, riscul de neplată al Debitorului Cedat este suportat de Aderent; în cazul în care Debitorul se află în incapacitatea de a achita suma datorată, Factorul are drept de regres asupra Aderentului la o data stabilită prin Contractul de Factoring. Pentru factoringul fără regres riscul de neplată al Debitorului Cedat se transferă către Factor, în caz de neplată, acesta nemaiavând drept de regres asupra Aderentului. În general, Factorul își ia măsuri reasigurătorii împotriva riscului de neplată a debitorului, putând opta pentru încheierea unei polițe de asigurare a riscului de neplată sau pentru garanția oferită de Factorul de Import în conformitate cu regulile internaționale GRIF.


 


Factoringul poate fi clasificat și în funcție de momentul la care se face plata facturilor în factoring tradițional și factoring la scadență. În cazul factoringului tradițional factorul plătește facturile în momentul în care intră în posesia lor, în vreme ce în cazul factoringului la scadență factorul plătește facturile la momentul scadenței lor.


 


De asemenea, putem vorbi și de factoringul invers, în care factorul finanțează datoriile unui debitor față de un furnizor (de exemplu debitorul – client al societății de factoring – încheie un contract-cadru cu factorul, prin care acesta din urmă convine să cumpere și să pre-finanțeze creanțele actuale ale furnizorilor predefiniți față de debitor).


 


Factoringul metodă de acoperire a necesarului de lichidități


 


Concluzionând, putem spune că factoringul este o metodă pentru companii de a face față variabilității fluxurilor de numerar. Factoringul invers este, de asemenea, utilizat ca un instrument financiar pentru a oferi un control mai bun al fluxului de numerar mai ales în cazul în care o companie are de încasat o mulțime de  creanțe, cu termeni de scadență diferiți.  Utilizarea factoringului se impune atunci când rata de rentabilitate a veniturilor investite în producție depășește costurile asociate cu factoringul. Ținând cont de acest aspect, factorii decizionali din companie trebuie să hotărască cât de mult pot folosi factoringul pentru satisfacerea nevoilor de lichidități ale firmei sau cât cash ar trebui să mențină în firmă pentru a face față nevoilor financiare legate de procesul de producție și comercializare ale bunurilor și serviciilor pe care le oferă. Fiecare firmă trebuie să decidă cât de mult vrea să depindă de factoring pentru a acoperi necesarul său de numerar pe termen scurt în numerar.


 


În România, factoringul este oferit de instituții precum BCR, BRD - Groupe Société Générale, ING Romania, Next Capital, Raiffeisen Bank, RBS Bank – Romania, RomFactor, Banca Transilvania, UniCredit Tiriac Bank, Access Financial Services – IFN.


 


 


 


CASETA – Regimul juridic al factoringului


”Operațiunile de factoring în România sunt reglementate sumar prin prevederi legale incidente și prin anumite reglementări emise de către Banca Națională a României, în general în legătura cu activități desfășurate de băncile comerciale și instituțiile financiare non-bancare.


Legislația aplicabilă emisă de BNR califică și include operațiunea de factoring în activitatea generala de credit, care poate fi desfășurată numai de către băncile comerciale și instituțiile financiare non-bancare (IFN), fără a furniza o definiție a operațiunilor de factoring. Articolul 6 din Legea nr. 469/2002 cu privire la anumite măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, lege care este, în prezent abrogată, definea operațiunea de factoring ca un mecanism de mobilizare a creanțelor, ca un contract între un client, denumit aderent, care este vânzător de bunuri și servicii, către terți (debitori) și o bancă comercială sau o instituție financiară specializată, denumită factor, care asigură încasarea datoriilor și acoperirea riscului de credit către aderent, în baza cumpărării creanțelor aderentului. Această definiție a operațiunii de factoring este conformă cu doctrina internațională și cu practicile general acceptate.


În absența unor reglementări specifice cu privire la factoring, regimul juridic al acestor operațiuni în România este reprezentat de regulile generale aplicabile cesiunii de creanțe.”


Avocat Simona Burghelea – Senior Associate Voicu & Filipescu


Sursa: http://www.avocatnet.ro


 


CASETA 2 – Natura factoringului


În general este acceptată teza că factoring-ul nu este un împrumut.


O instituție de credit decide să acorde un împrumut pentru o societate analizând activele acesteia, fluxurile de numerar, și istoricul creditării pentru acea companie.


Un factor în schimb este mult mai preocupat de bonitatea clienților companiei. Tranzacția de factoring este de multe ori structurată ca o achiziție a unui activ financiar, și anume a facturilor de încasat. Un factor își asumă "riscul de credit", ca pe o datorie ce nu va fi colectată din cauza exclusivă a incapacității financiare a debitorului de a plăti. Cu toate acestea, în Statele Unite, în cazul în care factorul nu-și asumă riscul de credit pentru facturile achiziționate, în cele mai multe cazuri, o instanță va recaracteriza tranzacția ca fiind un împrumut securizat.


Factoringul este diferit și de o operațiune de forfetare în sensul că aceasta din urmă este bazată pe tranzacții care implică exportatori care își vând una dintre operațiunile sale, în timp ce în factoring avem doar o tranzacție financiară care implică vânzarea creanțelor firmei.


Factoringul este un cuvânt des utilizat în mod abuziv ca sinonim cu scontarea facturilor.  În contabilitatea americană (GAAP) factoringul este vânzare de creanțe, în timp ce scontarea facturilor este împrumut în cazul în care creanța este utilizat ca garanție. Cu toate acestea, în unele țări precum Marea Britanie, scontarea facturilor este considerată a fi o formă de factoring ce implică cesiunea de creanțe. 


 


 


 


Factoringul în statele UE în ultimii 6 ani (milioane EUR)


 


 

Alte articole recomandate:

Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală (SCFCAH) a dat luni undă verde utilizării bicarbonatului de sodiu în prepararea micilor, în urma unui vot favorabil care permite includerea aditivilor necesari pastei de mici în legislația actuală a UE, au declarat pentru Agerpres surse concordante de la Bruxelles. Efectul principal al votului de luni este că producătorii vor putea exporta micii, dacă în perioada următoare votului nu vor fi înaintate [...]
În cererea de reexaminare semnată de președintele Traian Băsescu se menționează că articolul 8 alineatul (1) al legii transmisă spre promulgare prevede înființarea Autorității Naționale pentru Resurse Vegetale "prin reorganizarea inspectoratelor teritoriale pentru calitatea semințelor și a materialului săditor, care se desființează ca urmare a comasării prin fuziune și prin preluarea activității Inspecției Naționale pentru Calitatea Semințelor de la Direcția Inspecții din [...]
Prin noua formă a Legii terenurilor agricole, se acordă drept de preempțiune coproprietarilor, arendașilor și statului Camera Deputaților a adoptat, marți, cu 256 de voturi „pentru“, 51 de voturi „împotrivă“ și 20 de abțineri, proiectul Legii terenurilor agricole, admițând în parte obiecțiile președintelui din cererea de reexaminare. Ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, a spus, în plen, că este o lege foarte bună și că a profitat de cererea [...]
Investigațiile Consiliului Concurenței din acest an s-au concentrat pe comerțul alimentar, însă activitatea autorității de concurență a acoperit și zona licitațiilor trucate, potrivit președintelui instituției, Bogdan Chirițoiu.   "Piața pe care am avut cea mai mare implicare a fost comerțul alimentar. Am finalizat o investigație amplă care a a acoperit mulți ani și a cuprins un mare număr de firme, 25 per total, fiind vorba de Mega Image, Metro și Selgros, împreună cu [...]
Teodora Chiorean: Nu există o lege a alimentului în fiecare țară, pusă în concordanță cu legislațiile internaționale. Aditivii folosiți în diferite țări cad sub incidența Parlamentului European, a Consiliului European al Alimentarius, respectiv a Codex privind aditivii alimentari și a legislației sanitare elaborate de de ministerele de resort. Procedura comună de autorizare pentru aditivii alimentari a fost instituită, la nivelul Uniunii Europene, de către Parlamentul [...]
Denigrarea unui competitor si deturnarea clientelei unei intreprinderi reprezinta practici de concurenta neloiala, dupa cum se precizeaza intr-un act normativ publicat ieri in Monitorul Oficial. Folosirea unor astfel de practici constituie contraventie si va fi sanctionata din septembrie cu amenzi drastice. Concret, firmele care isi vor denigra competitorii sau vor deturna clientela unei societati vor fi sanctionate cu amenzi de pana la 50.000 de lei, in timp ce pentru persoanele fizic [...]
Senatorii au respins luni obiecțiile președintelui Traian Băsescu în ceea ce privește legea Camerelor agricole și cea legată de reorganizarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Regionale. Pe lista obiecțiilor șefului statului privind această formă a legii camerelor agricole se găsesc: necesitatea menținerii Comitetului Național de Inițiativă și neimplicarea politicului în procesul de alegere a șefului camerei agricole.   Potrivit lui Băsescu, Camerele agricole ar trebui [...]
Agenții economici care desfășoară activități comerciale, de producție sau prestări servicii au obligația obținerii acordului administrației publice locale, materializat prin eliberarea unui certificat de oportunitate, de către primăria localității în care își desfășoară activitatea.   Cerințe și criterii ce trebuie îndeplinite   Certificatul de oportunitate, emis simultan cu avizul pentru programul de funcționare, se eliberează pentru fiecare punct de lucru al [...]

 

Meat Milk TV
testo
testo
infoALIMENT MAGAZIN